pe vremuri iubirea era
din abundență
nu era nevoie să iau viața cuiva

...........................................................

din camera mea
văd
curtea spitalului din curtea spitalului
ferestrele casei
nu înseamnă același lucru

căutările mistice aduc revelații, îmbolnăviri succesive
în ce limbă vorbești Dumnezeu vrea să afle
îi amintesc cine este
acasă
ai mei se plâng că nu are cine să-i îngroape
cu coatele
lumea m-a trimis în finală
mi-ai zis nu opri pentru nimeni
în direcția soarelui
moartea își face dușmani

îți caut în păr
senzația mușcă din sâni precum un copil ce nu vrea să crească
urât
modul de viață ce nu mai există salută
ziua lipsă din timp
execută rotații complete

mă lovesc de pereții celulei
verdele antic al ierbii trădează umezeală
vii trebuie să mănânce mă plâng
celui care ține cheile,
colecționează obiecte stricate-
lucruri pe care oamenii le aruncă

în cercul meu de prieteni sunt trist,
neînduplecat,
cu nervii din fire electrice,
înghit hârtia pe care mi-ai scris
sfârșitul
de n-ar veni iarna