Va fi o primăvară mai mult
decât bulimică,
cu lucruri de pe care metale
nefamiliste se vor prăvăli
peste invenţii ce, de la
atâta reflecţie asupra lor,
nu au apucat încă nici să
fie încercate.

Şi nici nu le vom folosi
vreodată,
preferând cu toţii să
spionăm electronii
din Dumnezeii invizibili
pe care nu i-a văzut încă
nimeni,
dar care au torturat deja
mii de bucăţi de carne
parfumate,
viitoare roci pe care le vor
măsura cu grijă
arheologii.

Iar la urmă fiecare
ne vom transforma conştiinţa
într-un afiş zurliu,
confortabil şi la modă,
bun de lipit pe uşile
toaletelor din magazinele
ce,
neaşteptând nicio medalie,
îi vor aştepta ca
întotdeauna pe suferinzii
din visele televizate.