prin ochi sub frunză doruri să-mi înfigi
pătrunzi în rana de a exista
și timpul geme-n ale clipelor verigi
și-n frumusețea de sub umbra ta

la nunta cea de taină-am zis că da,
când la altar tu sângele îmi strigi
păcatu-n perne duhul a-mi prăda
sleit de zbor mi-e îngeru-n cotigi

pășind prin vreme spre debarcader
vei deveni tu propria-mi luntrașă
pe două lumi ce lutul îmi înfașă
cu dragostea cea simplă, de eter

ci stihul ăsta-i doară din plictis
pe insomnia de hârtie-ntins