atârnă greoi de brațul tău drept o mala
din cranii o sută opt cranii mici din os
copilaş plecat prin locuri rău famate
cu străduțe-n care se decide în şoaptă

soarta unei vieți nevinovate unde sfântul este foarte foarte aproape de cel decăzut
între degetele tale tremurânde iei pana şi cerneala unul dintre ei

vrea ca momentul să nu fie pur şi simplu dat uitării ci să fie dat uitării într-un fel
cu totul şi cu totul special când negura ți se deschide zvâcneşti rândunică în ea

ca şi cum ai intra de bună voie într-o vastă colivie unde înveți un alt fel de zbor viața ta nu va fi niciodată
în mâinile tale prietene

te răsfiră vântul şi lumea curge prin tine ca o cascadă ori tu eşti cascada şi în tine toți se îneacă iar tu la rândul tău te vei îneca pentru a cunoaşte zborul

tragi aer în piept
a o sută opta oară expiri
şi te întinzi mai departe