Când se cutremur ceruri și fierbe miezul Terrei
De canonade-n flăcări ce trec de stăvilar,
Îngemânări de trăznet străluminează era
Nemărginirii însăși lipsită de hotar.

Vertiginoase valuri de-mprejurări amare
Sfidând cu-a ei orbire speranța de cristal,
Izbesc eșafodajul monotoniei clare
Al cărei miez e lumea izbită val de val...

Pe tronul înstelării, pe raze de-ntuneric,
Domnește disperarea cu trene sângerând,
Iar fructul ei, neantul, distruge ce-i feeric
Ori ne inundă spațiul, speranțe ucigând.

Fărămițata lume rezistă neființei,
Blindată-n voaluri albe, încearc-a-și reveni,
Își stoarce-nțelepciunea la maximum științei
Și crede că, prin jertfe, va supraviețui !

Glen Ellyn city, USA - 29 martie 2020