Speranța-i o dorință - și-i doar a mea, firește;
Poate nici nu cuprinde ce vreți voi cu ardoare.
E râul ce-și vrea-n cale o mare... Și-o găsește !
Speranțele-s „Oceane de vise-n așteptare”..,

E-aceeași forță-n ele - și-i bine ca să fie;
Aceeași, deopotrivă; deci, din mai multe, una!
Căci ea deschide porți de rai, spre măreție,
Dar mai întâi te-nvață să rabzi, să lupți întruna.

Speranța-i joc de flăcări - și-ades „fata morgana”.
Nu alerga spre ele, nu le forța să vină!
Rugina disperării îi clatină coloana,
Căci dacă-n ea ai dubii, pălește-a ei lumină.

Cei ce statui de gheață i-nalță pe coline
Se-nșeală că Speranța le va-mplini dorința.
Ele dispar, că-s false, iar cea reală vine
Doar când, cu certitudini, nu-ți pierzi în ea credința.

Cu raze fermecate de stoica-i răbdare,
Orgoliosul suflet ne-acceptă mari canoane
Și-n golul așteptării apar mărgăritare
Când ancora Speranței cade pe-a lui limane.

Noi toți avem speranțe, iar suma lor sporește -
Unele-s mici, modeste, altele-s munți de-Olympi...
Dacă Speranța mică adesea se-mplinește,
Cea mare, dac-apare,-s trei flori și-un... car de ghimpi !

Glen Ellyn City, USA - 8 apr. 2020