La ochi miroși tu a muiere, zdravăn
când îmi strecori o ceartă în auz
când iar mă-nec în bahicul havuz
împleticit pe după gândul reavăn.

Apoi amor prin venele deschise
și-i sânge spânzurat de-a nopții grindă
în noi e foc pe demoni să aprindă
spre o eternitate, pare-mi-se...

Ți-e liniștea tristețe doar, jelindă
la căpătâiul morților din vise
și cugetări acolo-s interzise
acoperind icoana ta-n oglindă.

Dar cât mă rog spre Sus amar amâne-mi
la urmă tot în zar sortit rămânem...