se face liniște în păcate,
apoi iar...

exiști cu spinarea iertării întoarsă la mine
iubirea muge în curcubeul de patimi,
în culorile omului,
există oameni albaștri, oameni gri și oameni negri
dedesubtul îngerului alb

crucea e adevărul ieșind prin chin din minciună,
la adăpostul temniței de supliciu naști dimineață
corole de tăcere se deschid în grădina buzelor tale

cuvintele apun în cuvânt,
piatra ce sisific deschide nemurirea,
piatra e dulce pe limbi de lumină vorbind
un plumb se insinuiază acolo
în sensul că plânge puțină tristețe, acolo
unde îngerii verzi însetează amorul