Simt elipsa pașilor tăi
ca o tăcere mângâietoare,
ce lasă dâre de lumină
plutind liniștite pe mare.

Iubirea mea e o credință,
eu mă încred mereu în tine
fie dor și suferință,
fie zâmbet și suspine.

Culori răsar din flăcări vii
pictând răzlețe dragostea.
Aștept mereu, să îmi mai scrii -
atât de mult, mândria mea.

Eu mă hrănesc,
știindu-te pe tine în siguranță,
știind că lumina, prin crăpăturile cerului,
scăldată puțin în apa curată a oceanelor,
mlădioasă și subțire ca un firicel de iarbă,
prin razele-i voluminoase
atinge părul tău - de tinerică.

Acele ceasului
mișcă peretele odată cu ele,
bătăi ale inimii mele,
schița compasului.

O lună de sărutări pătimașe,
așteaptă-mă iubito că vin!
Ninge mereu și e noapte,
tu așteaptă-mă iubito că vin!

Las totul în casă doar haina
o arunc pe mine și vin.
Ninge groaznic, fulgeră iarna
tu așteaptă iubito că vin.

Sunt pe câmp în zăpadă iubito
mă îndrept spre tine plângând.
Orice ar fi, așteaptă-mă iubito,
la ușă în ninsoare, bat curând...