aș vrea să scriu istoria familiei ideale
cu stră-străbunici de origine fanariotă
cu copiii lor străbunici oameni de caracter
preoți bogați devotați și croitorese desăvârșite
cu bunici care aveau o cârciumă la șosea
și părinți cu nșpe studii în străinătate
dar prea ar fi o istorie cu care să fac în ciudă
și aș condamna prea tare ultimul descendent
cu capul în nori și surse nesigure de venit
bătându-și cu nerușinare joc de genele nobile
și de un pedigree atât de reușit

aș vrea să scriu istoria familiei care locuia
într-o barcă de lemn ciuruită de gloanțe
iar chipurile stră-străbunicilor
sunt pierdute în spuma unei mări anonime
faptele străbunicilor sunt câteva scene izolate de vitejie
care inevitabil se încheie cu o moarte
și astfel rămân câțiva bunici cu copilării
despre care povestesc cu noduri în gât
despre frumusețea sărăciei
despre tinerețile lor închisori
în timp ce își întind cu economie untul pe o felie de pâine
despre părinți care își îndeplinesc mecanic obligațiile
dar își găsesc timp să îți mângâie sufletul
să te simți protejat în amurgul unei zile
chiar dacă certurile sau viciile lor
te îngrijorau înainte de culcare
despre copii fericiți cu familia lor mizerabil de tristă

toți acești copii din oricare familie
sunt cei de la care așteptăm
să se schimbe ceva în lumea asta