Botezată de preotul cu antreul de blană, de o gravitate ireală.
Sub apa îmbrățișându-mă cu materne membre lipsă,
Vedeam prinse-n vitraliul topit de lumânările arctice,
Ca un mozaic combinându-se cu fețe profunde sau stupide de icoană,
Fanionul unei coup de foudre ruginite într-un ungher din amintiri depărtate.
Droagostea - un kitsch rocambolesc de anticariat , o turpitudine încântătoare,
Flutura pentru ochii miopi cu grația fermecătoare a unui zâmbet chinuit.
Am întins mâna spre dragoste iar ea m-a tras sub apa in întuneric sălbăticit
Și rogvaivul de vitraliu sub un filtru tern,alb negru s-a înnăbușit,
Culorile unei radioterapii cu cobalt.

Preotul zambindu-mi m-a lăsat in înec lin,
Cu un sărut de tămâie iertătoare la final.