Cortine, lacăte și frici acumulăm calici cu anii
Privim reflexii, adormim, uităm de spovedanii
Alimentăm constructe seci, de sensuri grav prădate
Pășim mecanic pe poteci dar fals, spre libertate

Abia când gândul saltă brav bariera rațiunii
Aprinde-n duh un balamuc, dă naștere furtunii
Și vântură din temelii deșertul ignoranței
Iluminând culoare noi și genele speranței