Sunt atât de multe șanțuri în orașul acesta
domnule agent
încât ți-e și frică să te mai îmbeți
sunt poet
scriu o poezie confesivă
adică un fel de declarație pe propria răspundere
deci credeți-mă nu vreau să vă
și să mă mint
în sticlă nu e nici dezinfectant nici vreun vaccin
cum îi auzi pe bețivi când se vor a fi spirituali
e bine că ne putem păstra simțul umorului
reduși la ființe ce au dreptul
să-și asigure nevoile de bază
cum animalele-și părăsesc vizuinile
când simt mușcătura foamei
apropos
ați putea vă rog grăbi procedura
uite vine ploaia
și am lăsat ferestrele deschise
le las tot timpul așa
de teamă că-n camera supraaglomerată
toate reproșurile remușcările renunțările
ce acum refulează cu vuietul unui mistral
le-ar smulge din canaturi
sunteți familie numeroasă
ah nu
doar eu.