Priorităţi gri

Lacrimi pentru
aburii ce odinioară
se uitau cu noi
la ceasurile care nu
se mai stricau odată,
uitând de culcuşurile
pe care întotdeauna nu
le poţi zămisli decât
în trecut.

Ironii pentru ploile
care, melancolice,
vor mai huzuri milioane
de ani în halucinaţiile
celor care încă se mai
închină la mese goale,
aruncând sub pat bolovanii
ce sosesc în şir indian
din tribunale.

Pumni strânşi pentru
continentele un pic sărate
ce vor despica amiciţiile
de mâine, transformându-ne
specia în zmeul cu care
se vor juca pe rând mesajele
născute pe o tastatură fără
experienţă.

Dar nicio mână ridicată înspre
ramurile ce încropesc
poveşti pe seama capetelor
peste care bat,
dând tuturor impresia că
se pot creea imagini din orice
fleac,
inclusiv
din respiraţii fără destinaţie.