pe cruci, în adevăr sub bisturie,
din sânge, zeamă-n luturi de păcate
doar fără de-ntunericul tăiat e
și dus la Domn, ospăț de veci a scrie.

eu doar zidesc nimicului palate
și-s umbra din poeților sicrie
iubind eres, cerneala mi-e acrie
și mâinile de mâine mi-s spălate.

parfumu-n plumb de zbor a naște frica,
miroase-n munte-a piatră, să o sui,
memorii despre clipe-n mai nimica.

a fi asemănarea nimănui
cuvintele-s aceleași, la o-adica...

mărunt mi-e visul, dorm în șoapta lui...