La fel cum odinioară pașii mă purtau
azi
într-una dintre ale lui Ducu duminici fără rost
m-am lăsat purtat
până-n grădina de pe strada Baladei

aici cândva am încercat
să-mi cuprind întregul univers
într-un unic vers
cu penița din buzunarul de la piept drept daltă
am voit a te ciopli în nemurire
pe Tine
cea care mi-ai fost dumnezeirEa
pe când urcat pe mese
printre sticle de sifon
mă autodeclaram ateu

aici cândva
la masa de sub nucul ce-mi ascundea
perdeaua de stele lăsând doar câteva
să se strecoare în halba solitară
am aflat
că odată moartă steaua ta
puzderia de alte mii pulsează reci

aici
azi
închin o cupă
în cinstea tinereții
a lui Barbellion beție fără vin.