Asfaltul negru se topea sub picioare
era de fapt singurul lucru plăcut şi mai era
speranţa ca la capătul străzii o să căpătăm pe toată maculatura
cu care ne cocoşam atâţia bani încât să ne putem duce şi să putem sta
o săptămână întreagă la mare.
- Acum am înţeles mi-au fost cuvintele,
încordate în urmă către Sisif,
şi aruncând pe tarabă cei câţiva firfirei
ne-am ridicat şi am ieşit din
cofetăria
unde lipăisem fiecare câte o îngheţată Polar, preţul trudei
şi palma pe care ne-o trimiseseră peste veacuri clasicii
scoşi la mezat pentru a fi valorificaţi
la cântar.
- Ai dreptate şi eu am înţeles!
De mâine o să ne ducem cu sticle.

Treizeci şi nouă cu trei. Atât a avut dascălul din salonul alăturat
înainte să se mântuiască dar amănuntul acesta
valorează la fel de mult cât ai zice că vrei să-ţi răcoreşti
buzele
cu o îngheţată sau ca şi cum te-ai simţi
apăsat pe capul pieptului
de un bolovan.
Ceea ce contează cu adevărat este că înainte de a-şi întinde aripile către cel
pe care-l cântase din gură şi din psaltire,
mi-a dat spre păstrare cel mai de preţ lucru pe care
dacă l-aş aminti
ar fi a şi cum l-aş pune pe tarabă şi nici măcar
cu o îngheţată Polar nu m-aş putea
pricopsi.