fac un semn
las minimul spaţiu
şi acestei aberaţii
să se manifeste
nu sunt indiscretă
nu vreau cu orice preţ
să intru în detalii
privirea de ansamblu creează
cadre aproximativ acceptabile ca de pildă

acest deşert ridicol străbătut de bravi beduini
o cafea la nisip şi turbanul meu orange
de la care îşi trage un soare instinctele
întâmplarea rămasă în suspans noir
pe la miezul-nopţilor albe

respir respir respir cu faţa la răsărit fac briză 2-3 păsări ample
o leoaică îmi traversează centrul proba de foc impune imaginaţie
jocul acesta de dezlipire a vălului de pe realitate

dobor dune castele de nisip
dincolo de umbre cactuşi sau narcise
trupul meu dur evaporându-se subtil
până la argintiu

catifelate parfumate vii
creaturi domestice se retrag
în sălbăticiuni

sunt exact în momentul acesta
te privesc ca şi cum
de mult ai fi trecut

îmi recuperez cafeaua în timp util!