creșteau dileme pe furiș de-ntunecată delăsare

la armături de vis se-nfiripa un câmp micronic de lavandă

furasem de cu noapte din abis măcriș plăpând spre degustare

dar nu e nimeni nimeni să mă vadă în ce stare

stau ghemuit și murmur nechemare

pe când ne plăsmuiam în gând și-n abanos sculptam

frânturi de brațe și de coapse și sinapse și ne priveam

contrariați mereu când auzeam cuvântul pernă

numai pe noi ne prea aveam și-n rest abisul și

angoasa lui supremă de-a fi uitați de tot și aruncați din schemă

creșteau dileme pe furiș de-ntunecată nepăsare

la armături de sân se-nfiripa un câmp de lapte și de viață

furasem de cu noapte de prin crâng măcriș plăpând s-alin veganul

care eram pe-atunci când nimeni nu era în stare

să-mi spună că-n curând va trece anul cu tot mosorul lui de ață