lapidar
îmi amintesc de un înger șoptitor de gânduri
cum îmi sufla la ureche, sâcâitor,
rânduri dintr-o poezie nescrisă încă.

l-am ignorat o perioadă
până când a plecat
răpus de nepăsarea mea lăuntrică
la stimuli externi.

de atunci am insomnii repetate
ochii mi-s îngreunați cu frânturi de vise
tâmplele îmi pulsează reflexiv
iar nopțile-mi absorb moleșelile
frământând gânduri

în întuneric recompun inspirația
unor șoapte disparate aproape uitate...
am respirația fierbinte
și o ciudată adiere simt în jurul meu.

instantaneu cad într-un fel de transă
și văd cum în preajma mea un abur cald
se așează pe buze și intră în mine

mă trezesc recitând poeme
din timpanul încă vibrând