departe de grăsimea pământului
trăiesc din dragostea ta,
slujind ca unui stăpân,

cu tine aș trăi și la felinar
fără teama de a-mi folosi liberul arbitru,
trec peste prejudecăți,
altfel
suntem niște cuvinte pe care nu le folosește nimeni,
oricât de apăsat scriu,
nu le simt greutatea,

par firimituri de la masa bogaților,
te iubesc până îți văd privirea aceea
de femeie căreia îi strălucesc nopțile,
ochii,
buzele,
fluidele precum șerpii de casă,
de parcă le-ar fi drag
să-și schimbe pielea,

ești plăcerea de a-mi face din iubire un idol,
între noi rămâne vraja
pe care n-o risipește nici gelozia mamei,
nici securea călăului,

Dumnezeu ne face lumii doi oameni frumoși,
dincolo
de toți acești nori așa de pufoși că pot să-i împing
între coapsele tale, olandezul meu zburător
deschide o scoică ...