agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 797 .



Aceras movedizas
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [tonisan ]

2020-09-03  | [Acest text ar trebui citit în espanol]    | 



Ya se alejan las inmóviles aceras
con los pasos de la gente aglomerada
y se alejan las aceras aledañas
con fronteras ciudadanas de cemento.
Y la piedra del cemento que se asienta
ni se mueve
ni consiente que se muevan las aceras
las aceras que se alejan con su gente
de la fuente de mi sano entendimiento.

Las aceras movedizas no pretenden
encontrarse con mi falsa comprensión
y alienadas, taciturnas,
lastimadas, contumaces,
me derrotan, me derriten, me disuelven
como azúcar bajo lluvias invernales.

Y así entro a las iglesias sin permiso
y las misas se disparan sin cesar
y bendito aquél que llora sin consuelo
y bendito aquél que grita sin aliento
sin descanso, sin alivio, sin sosiego.
Y bendito aquél que rumia su pesar.

Me dispongo a abrir la boca para hablar
y una ostia me la calla dulcemente
desde el cuerpo con la sangre del Mesías
que en mi lengua se disuelve contingente.
Alabado aquel que viene desde el Reino
alabado el invitado a la reunión.

Y saliendo de los templos misteriosos
en las calles todo vuelve a lo normal.
El normal frenetismo cotidiano
la normal apremiante agitación
la normal ansiedad perturbadora
la normal  vertiginosa conmoción
y el infarto a la vuelta de la esquina
y el frecuente carcinoma de pulmón.

Las aceras que se alejan sin moverse
llevan gente sin un rumbo definido
y me siento, sin sentarme y sin sentirme,
yo me siento afortunado al menos hoy.





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!