Fața ta e netedă și strălucește în toată monotonia asta ca o doză de cola în deșert.



Să rămân doar cu tine,

fără bruiaje din exterior,

fără păianjeni energetici care au încărunțit

tot așteptând

să le cadă ceva în plase,

să rămân singură cu tine ar fi perfect,

pe insula Barbuda sau Nevis,

promit că n-aș lua-o complet razna de fericire

ca Tokyo din La Casa de Papel,

n-aș căuta

pericolul și n-aș scormoni în trecut

ca o pasăre exaltată și stupidă.

Ți-aș face omletă

și aș fi

când docilă,

când rea,

aș memora în continuare toate bâlbăielile tale nocturne

și am râde împreună de ele a doua zi

ca niște copilași

râzgâiați

care au găsit

o baghetă magică

și tunelul

acela abrupt dar sigur

care duce

în Țara Minunilor.