Își etalează macii cupa lor de sânge
Prin marea-ngălbenită a holdelor de grâu
O vară secetoasă stă acum și plânge
Sub soarele de ceară cu iarba pân' la brâu

Le este vântul leagăn, tot cerul un destin
Si au ca apă roua ce a căzut in zori
Superbele petale sunt straie de festin
La balul dat de spice și miile de flori

Dar nici-un nor de-argint pe cer nu se arată
Si nu trecea o umbră prin spice și prin maci
Nici macăr o boare atât de așteptată
Nu a răcorit fruntea macilor posaci

Când s-a topit seninul in văpaia zării
Stau macii ofiliți in roșul lor aprins
Suferind de sete sub moartea sărutării
Cupola lor gingașă de trup li s-a desprins

Marin Voicu