Mai rămăsese doar
capul lui Orfeu înconjurat
de coji de seminţe şi ziare
decolorate; şi calendarele
se rătăciseră între pietrele
prea des folosite.

Iar noi ceream prea mult
de la fulgere şi aşteptam
să ne trezim între
continentele de acum şaizeci
de milioane de ani, când
poate universul tolera şi
cuvinte mai simple ori
senzaţii un pic analfabete.

Dar ne dădeam seama
aproape imediat că nici
măcar norii nu pot fi
continente, nici fulgerele
nu mai pot avea cauze naturale,
în timp ce noi, care nu
suntem nicidecum urmaşii
lui Orfeu, vom naşte doar
sunete descurcăreţe din
coji de seminţe şi fosile
de ziare.