Ieri
după ore de mers pe malul râului
în țundra ciobanului de la munte
am poposit la răcoarea brazilor
ce creșteau din suflet
și deschizând o mână ca un pod
deasupra ierbii înverzite
am împins orașul în ocean

Spălând-mă apoi de sângele
din palmă rămas pe linia sorții
pentru că nu aveam timp
și pentru că nu aveam nici spațiu
am rupt acele ceasului
lăsând fosforescența orelor
să umple cerul

Azi
cu prima rază a speranței
am pornit din nou de-a lungul râului
în căutarea peșterilor
spre munți, departe de ruine


1976