Nimicuri stihul îmi îmbracă-n sete
Pe-ntins de vorbă nălucindu-mi foame
La masa de zadar venind s-aclame
Un haos mic al umbrei să mă-mbete.

Întâmplă veșnicia-n viață drame
Văzând în temnița de-a fi versete
Ce-s ale rugăciunii slove-ncete
Și suie a eres să se destrame.

&

Și iar femeie mi te iști în spuse,
Nălucă a ideii de iubiri,
Apropierea ta făptură-apuse...

Pe ața existenței nu te-nșiri
Și-a face-amor sunt timpurile duse,
Intrând în coajă nu găsesc ieșiri...