plecata-ai și te-ai tot dus
oarecum și gratuit,
dulmecând azi pe de rost
ce puțin te-ai străduit

cât de sec ți-a fost izvorul
unde tainic mă muream
însetata-mi veșnicie
ție-ți trebuia în van!

în firava-mi suferință,
absolut și gratuit,
condamnată-n neființă
peste tot ce-am năzuit,

mă acopăr de credința
sufletului mistuit

mă înalț azi în ființa
ce te-a arde-n veci... mocnit!