agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Ich hörte es kommen... ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-10-15 | [Text in der Originalsprache: romana] |
Pe șoseaua dantelată de frunze
un animal îmi taie calea. Tresar cu-ntârziere și-i reconstitui imaginea: Lucios și pământiu cu ochi ce reflectau lumina ... Un suflet, îmi zic, cu săritură de-acrobat! Dar săritura parcă-ncetinise ... Alerg și caut prin tufele de mărăcini ... Se-aud doar frunzele crăpând sub pașii mei, în liniștea crepusculară. Găsesc doi ochi sticloși ce mă privesc de parcă prin ei ar fi putut să se salveze. Bietul animal! Îi simt inima ceasornic, dar arcul se rupe ... O stea pe cer se stinge, ochii-i aburesc ... Îi mângâi blana caldă, lunecoasă, privesc cerul, dealurile golașe, pământul acoperit cu frunze maronii, animalul frumos și mut zăcând pe-un pat de frunze moarte ... Privește undeva departe și tace, căci el acum, cunoaște prea bine tăcerea.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | ![]() | |||||||
![]() |
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik