noaptea asta pare un tren de marfă
cum gonește
să-mi întâlnească iubirile
pierdute prin lume

viața e-o oglindă răbdătoare
care îmi iartă urâțenia
ideal ar fi să ai mai multe vieți
pentru fiecare rătăcire o viață nouă
să o poți lua de la capăt de câte ori
te pierzi de tine

mă așez pe prispa nopții
și-mi inventez o lume
în care beau cu tine un ceai de mentă