fiecare suntem centrul unei lumi dimineața scara blocului se umple de lumi tropăind o lume miroase a amnevoiedetine alta a dezinfectant și a clor doar lumea mea miroase a aurolac și a fum stau lângă alambic și visez că ziua de mâine va fi de aur pur că tot ce voi atinge se va vinde la christie’s luxury gallery în primul rând iubita pe care seara o închid într-o colivie de aur să n-o atingă tristețea și fumul unei plecări precum siddhartha înainte de a descoperi drumul spre mall acolo unde fericirea te îmbie cu un discount de 50% în aerul din jurul meu până și cuvintele cândva de plumb au devenit pepite de 24k un număr de magie inventat de sf ioan gură de aur spre dimineață visul alchimiștilor se transformă într-o durere surdă o simt cum crește sub stern ca o floare de laur mușcă din mine cu colți de balaur nedumerit descopăr că prin vene nu-mi curge aur ci plumb topit că dorm cu capul pe șine și trenul care vine este cu totul și cu totul de fier până și spaima care mă cuprinde are colți și gheare de oțel mă mai liniștesc nițel când tu vii și trupul tău de lumină reaprinde sub stern focul cu câteva pagini din omul de aur al lui jókai mór din lumea mea care trece grăbită la birou cineva poate tu draga mea împarte lumânări la trecători o nouă zi începe și soarele mi se lipește de gene ca o monedă de aur podariul îmi face semn nerăbdător