Stau uneori și mă întreb
Cum poți uita așa ușor
Lacrimile și rănile ce încă dor...

Te aud zilnic, plângându-te de el,
Că nu îți dă atenție, că te calcă în picioare,
Pentru prieteni, bani sau alcool,
Dar uiți de tot deîndată ce îți cere iertare.

Cum poți uita așa ușor,
De cate ori te-am adunat din țărână
Și te-am lipit neștiind cât o să țină?
Acele răni nu te mai dor?

Ți-ai spus-o de atâtea ori,
Că ai să îl dai uitării,
Dar când îți apărea în față
Te umpli din nou cu speranță.

Ți-am spus de atâtea ori,
Să te depărtezi de el,
Fiindcă te va răni,
Dar tu, inimă, nu mă asculți de fel.

Acum te ascunzi într-un colț întunecat,
Încercând în zadar să te ridici,
Trupul fiindu-ți brăzdat
De urme, încă sângerânde, de bici.
21.02.2020. Mihai Ana Liliana (M.A.L.)