dar noi devenisem de mult peisaje
figurine comune printre alte tipare încremenite
ne curgeau apele altora ni se luau munții

ca orice peisaj frizam
perfecțiunea
eternitatea
egalitatea cu sine

nu ne apăreau riduri
nu ne transpirau subrațele
toate reacțiile chimice se petrecuseră aprioric
în formula aia rămasă intactă

nu ne aminteam dansul nici măcar
ultima mișcare ce se soldase cu orizontala
pulsul păstra bătaia mecanică
pusă pe repeat

realitatea noastră s-ar fi prăbușit
la cea mai banală atingere.