Strivit e timpul, veci aproape-s gata
Eternitate intră în pendulă
Iar clipa crește-n oameni și destulă
Că Fiu s-a naște-n lume-n Duh din Tata.

Zdrobind genunchii și scoțând căciulă
Venirea Lui în inimă urcat-a
Și de Credință la-nchinat dăm plata
În cugetarea de infern sătulă.

Umana noapte va culege Zorii
Ca din grădină stearpă mândre flori
Și lepădând tenebre iluzorii.

Și cum în leaturi, de atâtea ori
Micuțul Domn ne-a dat în suflet sorii
În piept Iubirii îi zidim comori...