Prin mine trăiesc frații mei
care au murit înainte ca eu să mă fi născut.
Unul în minte altul în inimă.
Unul în avion altul în bibliotecă.
Sunt alfa și omega sufletului meu.
Când nu se certă, împart totul frățește:
revelațiile, femeile, sentimentele și parfumurile de bun gust.
Dar când o fac, ființa mea devine câmp de luptă.
Precum Cain și Abel, cei doi nu se lasă până nu devin pe rând fratele uzurpator.
Sunt atât de diferiți încât atunci când merg pe stradă unul
se îndrăgostește de un șoim, iar altul de o râmă.
Unul începe să cânte, iar altul să plângă.
Deși cei doi sunt alcătuiți dintr-o simbioză atât de interesantă,
nu îmi dau seama cine sunt eu.
Sunt suma cugetărilor fraților mei sau mă aflu prins ca o roșie
în mijlocul unui sandwich?
Cert este că în ultima vreme războaiele dintre ei sunt tot mai dese, iar amândoi au devenit foarte cruzi.
Îmi doresc să aflu răspunsul la întrebări înainte ca frații mei
Să mă rupă în bucăți.