îngerii frământă alţii mai breji
și-i lasă la dospit de ploi
robii se lãfãie în infint
precum puii cloştii în nisip
carele hurducãnesc cãrând poloboace cu luminã
așa se descântã întunericul
din galaxiile nou nãscute

dintr-o simplã rotire de gând
minunile se rostogolesc
ca niÅŸte zaruri aruncate

zãrile se strâng în apus
un licurici se luptã sã parã stea
omul se ridicã pe prispã
îşi spalã ochii
ÅŸi se mai naÅŸte
precum un sunet
precum o şoaptã
din împletirea fierbinte a materiei
cu spiritul

e aşa de nãtâng cerul
atât de neînvãţat cu florile câmpului
încât se prãbuşeşete ca o ploaie
peste râsul meu