Adesea uit de Tine, Doamne
Şi-mi scutur de pe umere credinţa;
Iar când pe cale mă împiedic
Ochii să nu mai plângă-şi dau silinţa.

Şi trece-o zi, trece o lună
Şi anii trec pe lângă mine
Şi doar când mă apropii de final
Mai ridic ochii înspre Tine.

Iar Tu eşti tot acolo, neclintit,
În ochii Tăi nu-i urmă de dojană,
Ci numai bucuria revederii
Şi dragoste de suflet ei emană.

Să-mi ierţi nesăbuinţa tinereţii,
Să nu-mi mai aminteşti de ea,
Primeşte-mă cu braţele deschise
Acuma ştiu că Tu eşti calea mea.