Astăzi, în prima zi a vieții
Mă gândesc să îmi trezesc nervii
Și să degust din dulceață.
Știu, e ceva banal
Pentru unii.
Însă pentru mine, când mă gândesc la dulce
Mi se ridică vorba de pe limbă
Și mi se plimbă creierii pe tavan.
Visez să vină ziua asta.


Încerc să nu mă gândesc

Munții sunt la locul lor. I-am verificat acum cinci minute
Timpul este și el la locul lui, ceasul ticăie încet.
Soarta este și ea la locul ei, în farfuria plină de mâncare.
Totul este la locul lui, cu excepția mea. Nu știu
Dacă am fost prezent când lumea a fost creată
Știu doar că am dat mâna la final
Și am spus să rămână așa cum am stabilit.
Încerc să nu mă gândesc
Că am fost acolo și nu am făcut nimic.
Știu că am aprobat tot ce s-a discutat
Între noi, membrii de vaza ai comunității.
Doar că, în grabă, am uitat să mai fiu atent la ce se discuta.
În camera obscură, știu că am stat o zi întreagă
Cu mulți oameni.
Am citit, ne-am sfătuit
Am vorbit
Am hotărât
Am ajuns
În final
Să scriu asta…și să mă gândesc
Oare ce am vorbit cu oamenii aia?