Îți iubesc taina și-ți iubesc cuvântul,
Îți cântă zeii-n harpe-orice mișcare!
Tu ești tăcerea ce, șireată tare,
Adânc îi sapă liniștii mormântul.

Sub vraja ta puzderii de cadenți se-apleacă,
Și-mbibate de parfum încep a plânge rouă,
Căci n-ar gusta amorul tău, ci l-ar lăsa să treacă
În sfera lui cea rece, în lumea mea cea nouă.