mi-am lipit urechea de pântecul tău
și astept să-nțeleg cumva ce se-ntâmplă cu mine
dorința se propagă ca un ecou
de goliciunea ta, de parfumul meu, de tăcere
asternuturile-s pline


vezi tu...
timpul se-nghite ca un șarpe pe sine
distrugând toți copacii
întrebându-i despre rău, despre bine
despre....

nu!
așa n-o să-nțelegi nicicând ceva despre tine

mi-am lipit urechea de pântecul tău
și-mi pare, cumva, că-s mai bine
la știri se vorbeste despre tot
despre inflație,
despre iubiri deochiate,
despre cum că lumea asta încă se ține
da, da
acum știu clar
totul e bine

noaptea descoperă tot ce luminii-i este rușine

despre adevăr
pe net
se găsesc poze puține

mi-am lipit urechia de pântecul tău

acum lasă, îmi spui

libertatea e precum un lasou
în care cu voie îți prinzi sufletul tău

acum lasă, îmi spui

iubirea ta e precum un călău

asta-i prea mult,
așa nu se mai poate, e de rău!


mi-am lipit urechia de pântecul tău
și-n taină înțeleg ce se-ntâmplă cu mine
dragostea mea s-a coborât în inima ta
ca-ntr-un hău
și caută căi să se-aline.