Melodii se aud doar în grote,
în timp ce nimeni nu-şi dă seama
că urechile funcţionează deja pe
cont propriu,
că sunetele nu mai sunt predate
ideilor care fac perpetuu naveta
între cărciumi şi nave spaţiale.

În pieţe şi pe câmpuri au rămas
numai picioare fugind, încălţate în
grabă sau permiţându-şi luxul de
a cântări cu degetul mare schelete
de vitrină, măsurătorile în spaţiu
şi timp fiind şi ele nevoite să
alerge împreună cu toată civilizaţia.

Fug şi oraşele, cărând plastic şi coji
de cartofi
pe deasupra blocurilor,
folosind stâlpii ca să atace fortificaţii
rămase de pe vremea când încă se
mai utilizau cuvinte,
luptându-se prin oceane cu hoituri
de bancnote sau tancuri de jucărie.

... În grote, melodiile se vor transforma
poate în oameni noi,
oameni care vor confunda înţelepciunea
cu urechile,
dar pe care pieţele şi câmpurile,
la fel de nevinovate ca şi nebunii.
îi aşteaptă deja cu prea multe legende.