În fiecare zi cu soț scriam o scrisoare
pe care recitind-o în ziua următoare
nu mai aveam curajul să o postez
mereu schimbam câte-o virgulă,
o literă sau chiar un cuvânt întreg uneori;
un sufix nepotrivit, un verb demodat,
un epitet prea ambiguu să descrie
progresia scaunelor goale
un trecut ce atârna ca o tinichea poleită
necunoscutul ce se profila amenințător
în pagina de viitor

în toate zilele fără soț
decupam cuvinte noi din dicționar
lipeam benzi mici negre
peste cavourile gândurilor sugrumate în fașă
peste toate cărările neîncercate
eratele nu erau permise

cu trecerea anilor
dicționarul devenea din mai ușor
o dantelă fantască se țesea printre franjurii paginilor
prin ochiurile căreia puteam privi
ca prin mii de ferestre deschise
lumea fără etichete preconcepute
de partea cealaltă altcineva îmi reconstruia
mereu incomplet
portretul alfabet