Gonesc haotic, ma impiedic ritmat, zambesc imprumutat.
Las pasi de dans in spate, sa-mi gasesc cararea. Ma zbengui pana la nebunia din tine.
Masura ei creste cu frecventa ritmului.
Ma catar in soare sa caut umbra. Te ard pana la scrum. Ramai sa mori. Te-am ucis de multe ori. Aplecata spre inainte, cu mainile infipte in peretii mintii, ti-am simtit respiratia neputincioasa in ceafa de un infinit de ori.
Intindeam mana in mangaire, multumesc se auzea in timpul siluirii didactice.
Apoi se lasa tacerea mintii. Pentru prima data imi aud inima, pana acum in urechi imi rasunau spaime primare ce ma agatau in tine, ce ma impiedicau in mine.
Timida imi tarste trupul dupa ea.
Incet, de parca omida imi e muza, din tarat se deschide in zbor un zambet nou nascut.Am trecut in clasa fluturelui.
Caut sa ma indrept spre stele,
in loc,
ma lovesc de adancuri vechi, pana ce ma scufund ,surda si oarba mainilor intinse.
Pipai sentimente false, privesc prin ochi recomandati la binele meu. Mi-e greata.
Sfatul popular se intruneste ranjind, ca sprijin mie.
Se decide ca trebuie sa! Orice in plus din mine, e gresit!