Taci — totul nu e decât
O slabă cutremurare.
Taci — suie numaidecât
Păunii lunii din mare.
Își lasă cozile lungi
Pe înflorirea de valuri
Și tot mai adânci, mai prelungi
Se-ncheagă albe portaluri.
Și stelele, boabe de-argint,
Cad lin din fluier de lună,
Și sufletul tău în argint
Departe pe ape mai sună.


Dar tot mai adânc lunecând,
Se surpă albe portaluri,
Și floarea penelor blând
Se ofilește pe valuri.
Taci — duși sunt numaidecât
Păunii lunii în mare.
Taci — totul nu e decât
O slabă cutremurare