Un duh coase trupuri

Nu știu dacă sfințirea stă pe buze
ori sfinții-s muți, îndepărtați de suflet.
Nu știu dacă e păcat să te sărut
în fiecare clipă, pot luneca-n senzații
si torța nu s-ar stinge,
îmi închin conștiința cu dorințe,
fac efort să bată inima în afara trupului
ca un clopot
și uit că-i sărbătoarea porților închise.
Îndepărtez trandafiri,
mă înțep în spini, niște canini
mă țin acolo la priveghi de simțuri,
injectând speranțe.
Un duh coase trupuri
pe mantaua adâncă,
pari că-mi rămâi, așezată în gânduri.