zile ceva mai senine
cerul
revarsă pe nisipuri tremurătorare
nori de spumă
un pescar zorit de suflarea mării
caută printre alge
un peștișor auriu//
mai tărziu
un cântec de nai
temperează frisoanele

cioburi dintr-o întunecată oglindă
străpung
tratatele de pace
luminat de bunăvoința lunii
un păianjen
urcă iute pe-o scară de scăpare//
spre dimineață
un copil bătând toaca
readuce împăcarea

o liniște nuanțată
de tristețe
devastează lumea de dincolo
intențiile rele
au colorit atrăgător
ca broasca săgetată aurie//
din depărtare
elitrele discernământului
pornesc motoarele curajului

ancorat în materie
sufletul devine pietros
fără rădăcini si memorie
mierlele și-au ascuns
cântările
în inimi candide//
din altare străbune
un imn descătușează omul
din robie

tot mai puțini veghetori
soldații-s
plecați prin coclauri
pe vârfuri de crengi
doar ciorile
contemplă adâncurile//
șapte mii de bărbați
ascunși printre stănci
sunt gata să lupte