cu trupuri încă de pești în zori de zi,
flămânzi de aer și uciși de aer,
mirosind încă a vise,
sub soarele rubiniu ne cade cămașa din zale și solzi

unul câte unul ne trezim în imediatul cotidian,
căscăm câteodată ca să lăsăm libere spiritele viselor
care ne-au prădat noaptea,
cu o mirare tristă schițăm mișcări hieroglifice
și ne dor diverse lucruri pe care nu le putem descifra,
lucruri prin care suntem legați covalent
de restul fraților noștri oameni, mai săraci și mai goi decât noi

cu trupuri din nou omenești,
înveșmântați în culori ale modei evului,
înotăm aduși de maree, râvnim strugurii aurii și dulci,
care se coc în valea unde luna nu-și arată fața
strivim pământul și fructele lui,
ne îmbătăm și cântăm și facem pace cu viața și cu moartea