îmi povesteai sărutul la gura sobei buzelor tale
sub mersul tainei noastre
caniculari de iubire eram, de basm jumătăți
ploua și zările erau mici și cu puține răni albastre
povestea mergea la furat de dimineți
deși știam că nu ne e scris mâine,
acela locuia măcar într-o moarte

îmi povesteai în văz frumusețea ta
să pot privi în ochi olimpul de pe strada tăcerii zadarului
din hârtia asta ce încă mai miroase a alb sub nara peniței de ieri
a dezlegare la cuvânt miroase astăzi acolo

nu știu să scriu decât despre a te scrie
din ieri, cu stiloul acela ca un falus cu sămânța de culoarea întunericului,
să povestesc în hârtie poveștile tale,
implorând a rămâne și după ce ne-om hrăni cu amurg

când respir mă simt ca în pieptul tău
iar sângele tău îmi vascularizează creierul, să pot cugeta despre tine,
nu uita că nu pot să te uit