urletul sirenelor

răneşte

ultimele scenarii

de timp,

ca într-o acție fluctuantă

oasele picioarelor

se umflă

lipite de nisipul

inconstantelor meduze.

pe cadranul revărsat

sălile de aşteptare

rotesc mereu

în jurul aceleiaşi întrebări –

ce caută trecerea de pietoni aici –

şi frica de a rămâne singur.

se întunecă. undeva

se aud skateboarderi

atingând liniile.