de fiecare dată cînd te trezești ești dezorientat
nici nu știi dacă e viața ta sau a unui greiere orb
dar ai senzația aia cînd muzica mușcă din lună și
abia atunci îți vezi partea nevăzută a inimii
bonus partea neatinsă

de fapt ești ca mărfurile la lichidare, doar că nu se înghesuie
lumea, e felul tău de a fi, de a sta între milioane de oameni
dar pustnic asemenea unui preot buhist
știi momentul ăla cînd luna miroase a viu, soarele a mort
viitorul e un licurici care îți arata jumătate de centimetru în față
ce faci.

înaintea ta ar trebui să fii tot tu, e doar blestemul
vezi doar pastilele din tine, doar rămășițele focului
viitorul e o pisică din trecut care își ascute ghearele
gheață în pahar, pe rană, pe inimă

sunt un sisif al lumii moderne
îmi împing durerea spre durere, cu infinită precizie
e tot o fericire și asta